Înainte să cerem timp, energie sau vulnerabilitate de la oameni, le cerem poze. În lenjerie, la perete alb, ca să „documentăm progresul”, ca să „convingem” alți oameni că și ei pot.
M-a sunat o persoană care cumpărase un ghid de la mine și voia să lucrăm și individual. Dar avea o temere mare: că trebuie să facă poze înainte și după, așa cum i s-a cerut la alți profesioniști. Mi-a spus că a lucrat cu antrenori care cereau asta obligatoriu. Că a văzut că și nutriționiști sau coachi o fac. Că ea nu se simte deloc confortabil, dar se temea că e o condiție de la care nu se poate abate.
I-am răspuns sincer: nu. Niciodată. Eu nu cer asta.
Și nu e doar o preferință personală. E o poziție clară, construită în timp, din ce am văzut că funcționează și din ce am văzut că lasă oamenii mai rupți decât i-a găsit. Mi-a cerut și agenția mea de marketing la primul brief: „Raluca, ai poze înainte și după cu clienți?” Răspunsul a fost același din start. Nici nu îi judec pe cei care o fac, pentru că practica asta e atât de normalizată în industrie încât nici nu o mai chestionăm. Dar eu nu pot să nu o chestionez.
Ce cred și ce nu cred
Nu cred că ai nevoie să te expui ca să fii validată. Valoarea ta nu se măsoară în comparații cu cineva care a slăbit mai repede sau arată diferit. Nu cred că transformarea ta trebuie să se vadă într-o poză ca să fie reală, pentru că unele schimbări se simt în felul în care te comporți, în cum dormi, în cum vorbești cu tine când greșești, nu în cum arăți la perete alb. Nu cred că progresul care nu e rapid nu e valoros. Progresul real e adesea lent și tocmai de aceea ține.
Nu cred că poți construi ceva sănătos pornind dintr-un loc de rușine. Nu ai nevoie de umilință ca să fii motivată și nu ai nevoie să te privești ca pe o problemă de rezolvat ca să începi să te schimbi. O abordare care te face să te simți greșită așa cum ești acum nu funcționează pe termen lung, oricât de spectaculoase ar fi pozele pe care le produce.
Cred că schimbarea reală începe cu acceptare, nu cu respingere. Și mai cred ceva, susținut și de cercetare: în 1997, psihologele Barbara Fredrickson și Tomi-Ann Roberts au publicat o lucrare care a schimbat felul în care înțelegem relația dintre corp și minte. Au arătat că atunci când înveți să te privești pe tine din exterior, ca pe un obiect de evaluat vizual, pierzi treptat accesul la semnalele interne ale corpului tău. Foame, sațietate, oboseală, plăcere. Adică exact ce vrei să reconstruiești se erodează în momentul în care începi prin a te privi ca pe o imagine.
De ce pozele înainte și după nu documentează progresul real
Pozele înainte și după funcționează în marketing pentru că suntem ființe vizuale și ne dorim certitudine, rezultate vizibile, dovezi rapide. Înțeleg logica. Dar acestea sunt poze cărora le lipsește complet contextul.
Ce nu arată nicio poză de după: că poate persoana și-a pus viața pe pauză ca să ajungă acolo. Că a pierdut jobul sau a intrat în burnout. Că e mai anxioasă, mai obosită, mai deconectată de ea decât înainte. Că a revenit după câteva luni în același punct, dar de data asta cu convingerea că ea e problema, că nu are suficientă voință, că altora le iese dar ei nu.
Aceste poze sunt făcute adesea în cele mai vulnerabile momente, când cineva abia începe, când nu are încă încredere, când nu are suport. Și tocmai atunci e invitată să se uite la ea ca la un obiect de arătat. Pentru mine asta nu e documentarea unui progres. E începutul unui ciclu.
Cum arată o transformare reală în relația cu mâncarea
Realitatea e că nu poți fotografia încrederea în tine. Sau o noapte bună de somn. Sau faptul că nu te mai critici în oglindă dimineața. Sau că te-ai îmbrăcat cu ceva ce îți place acum, nu pentru când o să fii altfel. Sau că ai avut o zi grea și nu ai mâncat-o. Sau că nu te mai temi să ai mâncare în casă.
Clientele mele îmi spun lucruri de genul: am mai multă energie cu copiii și nu mă mai simt vinovată când stau jos. Am dormit bine în sfârșit, fără să mă gândesc la ce am mâncat azi. Mi-am cumpărat haine care îmi vin acum, nu pentru corpul pe care îl voi avea. Am avut o zi foarte grea la serviciu și nu am căutat automat ceva de mâncat ca să o gestionez.
Mănânc când îmi e foame și mă opresc când m-am săturat. Fără să negociez cu mine însămi la fiecare masă.
Asta e transformarea care contează pentru mine. Știu că nu are același impact vizual. Dar se simte. În vocea ta interioară. În liniștea cu care alegi o masă. În felul în care te privești în oglindă fără să te mai judeci înainte să aprinzi lumina.
Cu cine lucrez și cu cine nu lucrez
Cultura dietelor vinde ideea că poza de după înseamnă reușită și cea de dinainte înseamnă eșec. Că trebuie să devii cineva diferit înainte să meriți să te tratezi bine. Se hrănește rușinea, se amplifică vina, se alimentează comparația și ajungi să simți că nu ești suficientă așa cum ești acum.
Eu lucrez altfel și asta înseamnă că nu sunt potrivită pentru oricine.
Nu e clienta mea persoana care vrea rezultate rapide cu orice preț, care caută un plan strict de urmat fără să înțeleagă de ce, care e dispusă să se expună și să se umilească public dacă asta înseamnă că ajunge mai repede undeva. Nu judec această alegere, dar nu e ce ofer eu.
Clienta mea e persoana care a obosit să lupte cu ea însăși. Care a încercat suficiente lucruri și a ajuns la concluzia că poate problema nu e ea, ci logica din spatele lucrurilor pe care le-a încercat. Care vrea să înțeleagă ce se întâmplă, nu doar să urmeze un protocol. Care e dispusă să meargă mai lent dacă asta înseamnă că ce construiește ține.
Cred că ești mai mult decât o imagine. Cred că ești mai mult decât un număr. Cred că nu trebuie să arăți transformarea ca să o trăiești.
Și dacă procesul în care ești acum îți cere să te faci mică înainte să primești ajutor, merită să te întrebi dacă e procesul potrivit pentru tine.
Newsletter Raluca Roșca Alecu
Raluca Roșca Alecu trimite resurse practice despre mâncatul emoțional, relația cu corpul și comportamentele alimentare. Fără diete, fără reguli stricte, doar idei de optimizare care chiar funcționează în viața reală. Un email pe săptămână despre claritate, despre ce se întâmplă dincolo de comportamentele alimentare și cum începi să ai o relație mai bună cu tine.
Întrebări frecvente
Pentru că cercetarea în psihologia corpului arată că privirea propriului corp ca pe un obiect de evaluat vizual erodează exact ce vrem să reconstruim: conexiunea cu semnalele interne ale corpului, foame, sațietate, oboseală. O transformare reală nu se documentează în imagini.
Înseamnă să mănânci când îți e foame și să te oprești când ești sătulă fără negocieri interne. Să ai o zi grea la serviciu și să nu cauți automat mâncare ca să o gestionezi. Să dormi bine fără să inventariezi ce ai mâncat. Să îți cumperi haine care îți vin acum, nu pentru un corp viitor.
Cu femei ;i barbati care au obosit să lupte cu ei însisi și cu mâncarea. Care au încercat diete, planuri, protocoale și au ajuns la concluzia că poate problema nu e la ei/ele, ci la logica lucrurilor pe care le-au încercat. Care vor să înțeleagă ce se întâmplă, nu doar să urmeze instrucțiuni.
Practica în sine nu e ilegală, dar cercetarea lui Fredrickson și Roberts (1997) arată că autoobiectificarea, adică privirea propriului corp ca pe o imagine de evaluat, reduce accesul la semnalele interne ale corpului și crește riscul de anxietate și comportamente alimentare disfuncționale.
Resurse
Fredrickson, B.L. & Roberts, T.A. (1997). Objectification Theory: Toward Understanding Women’s Lived Experiences and Mental Health Risks. Psychology of Women Quarterly, 21(2), 173–206.
https://doi.org/10.1111/j.1471-6402.1997.tb00108.x
Tiggemann, M. & Kuring, J.K. (2004). The role of body objectification in disordered eating and depressed mood. British Journal of Clinical Psychology, 43(3), 299–311.
https://doi.org/10.1348/0144665031752925
Raluca Roşca Alecu
expert în comportamente alimentare
Lucrez cu femei pe relația cu mâncarea, emoțiile și corpul prin metoda ACCA: Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă.
Nu primești un plan alimentar, o listă de alimente interzise sau un program de 30 de zile. Primești înțelegerea clară a ce se întâmplă în cazul tău specific și strategii concrete care se potrivesc vieții tale reale.
Lucrez pe patru direcții simultan pentru că relația cu mâncarea nu e doar despre mâncare: restructurăm credințele care sabotează progresul, lucrăm cu emoțiile care declanșează mâncatul emoţional, construim comportamente noi care funcționează în viața ta reală și înveți să îți asculți și respecți corpul în loc să îl forțezi.
Dacă după ce ai citit articolul ăsta simți că te regăsești în mai multe scenarii și vrei să înțelegi exact ce se întâmplă în cazul tău, hai să vorbim.
Scrie-mi pe contact@ralucaalecu.ro sau pe Whatsapp la +40744448060 și cere-mi detalii despre cum lucrez sau hai să ne auzim 5 minute la telefon.
