Acum câțiva ani, când abia începusem să fiu atentă la ce și cum mănânc, mi-am făcut o banana bread. Ieșise bună rău. Am tăiat-o în bucăți mici și le-am pus frumos într-o caserolă, gustări porționate, cum se face, cu proteină, fără zahăr. Pe atunci încă țineam socoteala fiecărei bucăți.
Lucram la ceva și m-am ridicat să iau una. M-am oprit în picioare lângă frigider și, cum stăteam acolo, mintea a pornit la treabă. Îmi veneau idei, rezolvam în cap ce lăsasem pe laptop, mă simțeam în priză, productivă.
Când mi-am revenit, mâncasem aproape toată caserola. În picioare, lângă frigider, cu mâna care ducea bucată după bucată la gură în timp ce eu eram cu totul în altă parte.
M-a pus pe gânduri nu cât mâncasem, ci cum de nu observasem nimic. Eram atentă la mine în perioada aia, îmi și număram gustările, și tot m-a prins.
Fiindcă asta face pilotul automat. Nu îl ține la distanță nici socoteala, nici cea mai bună intenție. Se strecoară fix când mintea ta e ocupată în altă parte și, culmea, pare că ești foarte productivă dar nu prezentă.
Am scris până acum, în seria asta, despre cum mâncăm diferit în funcție de cine e la masă cu noi, și despre de ce mâncăm așa de repede. Azi vreau să ne uităm la momentele în care mâncăm și nici măcar nu suntem acolo.
Viteza nici nu contează, poți mânca și încet cât ești plecat cu gândul, ronțăind ore în fața ecranului. Întrebarea nu mai e cât, nici cu cine, ci unde ești tu cât mănânci.
Ce am făcut eu lângă frigider face aproape toată lumea, în diferite moduri. Mănânci și dai scroll, mănânci și răspunzi la un mail, mănânci și te uiți la ceva, la cineva, la orice, numai la mâncare nu. E atât de obișnuit încât nici nu-l mai băgăm de seamă.
De ce contează unde ești cu gândul cât mănânci
Poate te întrebi care-i baiul, dacă tot mănânci, ce mai contează unde-mi e capul.
Uite ce contează: s-au adunat multe cercetări pe tema asta și toate arată în aceeași direcție.
Când mănânci cu atenția aiurea, mănânci un pic mai mult pe loc, dar mai ales mănânci mult mai mult la masa următoare.
Motivul stă în memorie. Creierul are nevoie să înregistreze masa, s-o rețină, ca să știe mai târziu că ai mâncat.
Când ești plecat cu gândul, amintirea rămâne în ceață, iar un corp care nu ține minte bine că a mâncat se poartă ca și cum n-ar fi mâncat. Ți se face foame mai devreme, cauți iar, fără să pricepi de unde.
Într-un experiment, femeile care și-au mâncat prânzul cu atenția la ce aveau în farfurie au mâncat cu aproape o treime mai puține gustări câteva ore mai târziu, pentru simplul motiv că își aminteau masa.
Aici e explicația și pentru caserola mea. Cele nouă bucăți nu mi le-am amintit fiindcă, de fapt, nici nu le-am trăit. Mintea era în idei, nu în corp.
Așa că plecatul ăsta cu gândul te scoate din plăcere și, pe deasupra, te împinge să mănânci mai mult, liniștit, fără vină, doar fiindcă n-ai fost acolo cât să bagi de seamă că ai mâncat.
De ce fugim de la masă
De ce plecăm? De ce nu suntem prezenți la propria masă, dacă e chiar a noastră?
Cred că, de multe ori, masa e singurul moment din zi în care îți dai voie să te deconectezi. Toată ziua ești atentă, la job, la ceilalți, la ce trebuie făcut.
La masă mintea prinde în sfârșit o pauză, se agață de ecran, de un serial, de o idee, de orice o duce departe de ziua prea plină. Ecranul la masă e o evadare. Doar că, fugind de zi, fugi și de tine, și de mâncare, și de corpul care tocmai voia să-ți spună ceva.
La mine evadarea a fost chiar munca. Mă simțeam productivă lângă frigider, iar mâncatul rămăsese undeva în fundal, un gest de care nici nu mai știam.
Să fii prezent la masă înseamnă să rămâi câteva minute doar cu tine, fără nimic care să te distragă. Iar când a rămâne cu tine e incomod, când vin gânduri pe care ai prefera să nu le auzi, ecranul devine o ușurare. Plecăm, evadăm de la masă și fiindcă uneori e mai simplu decât să stăm, o clipă, doar cu noi, cu nevoile noastre.
Și uite cum se întoarce toată povestea. Crezi că te deconectezi ca să te odihnești. Dar fuga asta te obosește mai tare, fiindcă pierzi tocmai clipa în care te-ai fi putut întoarce la tine. Prezența la masă, fie și cinci minute, e odihna adevărată, aia pe care ecranul doar o imită.
Cum exersezi prezența la masă, fără reguli
N-o să-ți dau azi reguli. Prezența nu vine din reguli, s-ar face încă un lucru de bifat, adică fix pe dos.
Dar dacă vrei, încearcă ceva, nu ca sarcină, ci ca experiment.
La o masă, pune telefonul în altă cameră și uită-te doar dacă gustul e altfel, fără să-ți propui nimic. Sau, la prima înghițitură, oprește-te o secundă și întreabă-te ce simți, atât, apoi mănâncă normal. N-o faci ca să mănânci mai bine sau mai puțin. O faci ca să vezi cum e să fii acolo. De obicei, prima descoperire e cât de rar erai acolo.
Am ajuns la capătul acestei mici serii de articole. Ne-am uitat la cu cine mănânci, la cât de repede, și acum la cât de prezent ești. Trei fețe ale aceleiași întrebări, cât de mult ești tu la masă cu tine.
Dacă vrei să le vezi pe toate la un loc, cum arată relația ta cu mâncarea dincolo de o singură masă, am făcut un chestionar scurt.
Îți întinde o oglindă, te ajută să vezi unde mănânci pe pilot automat, unde te trag emoțiile, unde te iei după ce ai în jur. E un punct bun de pornire, iar dacă la capăt simți că vrei să mergi mai adânc, la tiparele din spate, nu la ce ai în farfurie, acolo încep sesiunile cu mine.
Tu la ce masă ești cel mai puțin prezent, și ce te fură de obicei de lângă farfurie?
Întrebări frecvente
E când mănânci cu mintea în altă parte, la ecran, la muncă, la gânduri, și abia ridici privirea că farfuria e goală și parcă n-ai mâncat. Se strecoară fix când ești ocupată cu altceva și nu îl ține la distanță nici socoteala, nici cea mai bună intenție. Poți chiar să te simți productivă, dar nu ești prezentă.
Fiindcă creierul are nevoie să înregistreze masa ca să știe mai târziu că ai mâncat. Când ești plecată cu gândul, amintirea rămâne în ceață, iar un corp care nu ține minte bine că a mâncat se poartă ca și cum n-ar fi mâncat. Ți se face foame mai devreme și cauți iar, fără să pricepi de unde.
De obicei da, și mai ales la masa următoare. Cercetările arată că mâncatul cu atenția aiurea crește un pic ce mănânci pe loc și crește mult mai mult ce mănânci la următoarea masă. Într-un experiment, femeile atente la prânz au luat cu aproape o treime mai puține gustări câteva ore mai târziu.
De multe ori masa e singurul moment în care îți dai voie să te deconectezi de la o zi prea plină, iar ecranul e o evadare. Uneori fugi și fiindcă a rămâne câteva minute doar cu tine e incomod, vin gânduri pe care ai prefera să nu le auzi.
Pare odihnă, dar te obosește mai tare, fiindcă pierzi tocmai clipa în care te-ai fi putut întoarce la tine. Prezența la masă, fie și cinci minute, e odihna adevărată. Ecranul doar o imită.
Nu din reguli, s-ar face încă un lucru de bifat. Încearcă un experiment: la o masă pune telefonul în altă cameră și uită-te doar dacă gustul e altfel. Sau, la prima înghițitură, oprește-te o secundă și întreabă-te ce simți, apoi mănâncă normal. O faci ca să vezi cum e să fii acolo.
Resurse și referințe
Robinson, E., Aveyard, P., Daley, A., Jolly, C., Lewis, A., Lycett, D., & Higgs, S. (2013). Eating attentively: a systematic review and meta-analysis of the effect of food intake memory and awareness on eating. The American Journal of Clinical Nutrition, 97(4), 728-742. https://doi.org/10.3945/ajcn.112.045245
Robinson, E., Kersbergen, I., & Higgs, S. (2014). Eating ‘attentively’ reduces later energy consumption in overweight and obese females. British Journal of Nutrition, 112(4), 657-661. https://doi.org/10.1017/S000711451400141X
Newsletter Raluca Roșca Alecu
Raluca Roșca Alecu trimite resurse practice despre mâncatul emoțional, relația cu corpul și comportamentele alimentare. Fără diete, fără reguli stricte, doar idei de optimizare care chiar funcționează în viața reală. Un email pe săptămână despre claritate, despre ce se întâmplă dincolo de comportamentele alimentare și cum începi să ai o relație mai bună cu tine.
Raluca Roşca Alecu
expert în comportamente alimentare
Lucrez cu femei pe relația cu mâncarea, emoțiile și corpul prin metoda ACCA: Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă.
Nu primești un plan alimentar, o listă de alimente interzise sau un program de 30 de zile. Primești înțelegerea clară a ce se întâmplă în cazul tău specific și strategii concrete care se potrivesc vieții tale reale.
Lucrez pe patru direcții simultan pentru că relația cu mâncarea nu e doar despre mâncare: restructurăm credințele care sabotează progresul, lucrăm cu emoțiile care declanșează mâncatul emoţional, construim comportamente noi care funcționează în viața ta reală și înveți să îți asculți și respecți corpul în loc să îl forțezi.
Dacă după ce ai citit articolul ăsta simți că te regăsești în mai multe scenarii și vrei să înțelegi exact ce se întâmplă în cazul tău, hai să vorbim.
Scrie-mi pe contact@ralucaalecu.ro sau pe Whatsapp la +40744448060 și cere-mi detalii despre cum lucrez sau hai să ne auzim 5 minute la telefon.
