Dacă ești aici și citești ce scriu, probabil îți aduci aminte de povestea mea cu untul de arahide. Mergeam pe jos la job în fiecare dimineață, făceam cycling după și mă întorceam tot pe jos acasă. Mă opream la Mega din bloc și luam un borcan de unt de arahide. Pe care îl mâncam aproape tot în seara aia. În fiecare seară.
La un moment dat, vânzătoarea m-a întrebat dacă am familie mare, de iau atât de mult.
Nu aveam familie mare. Și în seara aia, pentru prima dată, nu m-am întrebat cum să am mai multă disciplină ca să mă opresc. M-am întrebat altceva: de ce mănânc atât de mult în fiecare seară? Ce se întâmplă de fapt acolo?
Răspunsul a schimbat tot.
De ce disciplina nu rezolvă mâncatul emoțional
Disciplina se uită doar la ce faci și încearcă să schimbe comportamentul prin forță. Nu se întreabă niciodată de ce îl ai. Și cât timp motivul ăla rămâne neatins, obiceiul revine. Poate după o săptămână, poate după o lună, dar revine.
În cazul meu, un sistem nervos epuizat după ore de mișcare și o zi întreagă de performanță găsise singura lui supapă disponibilă. Mâncatul nu era o lipsă de disciplină. Era o nevoie reală a corpului, căreia îi răspundeam cu singurul instrument pe care îl știam atunci.
Heatherton și Baumeister, doi cercetători care au studiat zeci de ani comportamentul alimentar, au arătat că mâncatul emoțional nu e un eșec de autocontrol. E o strategie de supraviețuire. Mâncarea reduce rapid disconfortul unei emoții dificile, îți aduce atenția în prezent prin gust și textură și întrerupe ruminația pentru câteva minute. A funcționat de mii de ori în trecut, până când creierul l-a transformat în reflex. Disciplina încearcă să oprească reflexul fără să înțeleagă ce problemă rezolva el de fapt. Iar problema rămâne acolo, așteptând următoarea seară grea.
Gândește-te la ultima dată când ai mâncat ceva fără să îți fie foame. Nu te uita la ce ai mâncat, ci la ce se întâmpla în viața ta cu o oră înainte. Era oboseală? Tensiune? O conversație grea pe care o tot purtai în cap? O zi în care dăduseși totul la birou și nu primiseși nimic înapoi? Mâncarea nu era problema. Ea doar încerca să cârpească altceva.
Ce se întâmplă cu adevărat când apare pornirea de a mânca
Psihologul Richard Schwartz folosește o abordare care mie îmi place să o prind într-o metaforă simplă: imaginează-ți mintea ta ca pe un consiliu de bloc. Toți locatarii au nevoie să fie auziți, toți au interese diferite. Când unul dintre ei urlă mai tare pe hol, nu dispare dacă închizi ușa sau dacă îl ameninți cu poliția. Se enervează și mai tare.
Partea din tine care vrea să mănânce compulsiv e exact unul dintre acești locatari guralivi. E un semnal că o nevoie de-a ta are nevoie de atenție. Să o înțelegi nu înseamnă să îți cauți scuze, ci să începi schimbarea. Când traduci ce urlă locatarul ăla, poți să îi rezolvi problema reală în loc să o acoperi cu mâncare la nesfârșit.
Cu cât depinzi mai mult de reguli externe ca să funcționezi în bucătărie, cu atât pierzi din încrederea în tine și în propriul corp. Ajungi în punctul în care nu mai știi să mănânci fără un plan listat pe frigider. Am văzut asta de sute de ori: oameni care au urmat ani de zile diete stricte și care, în momentul în care foaia cu meniul dispare, îngheață. Nu mai știu ce să aleagă, pentru că au încetat să mai asculte ce vine din interior. Răspunsurile veneau mereu de afară.
Ce poți face diferit, concret, de azi
Uite ceva util pe care îl poți face chiar azi. Data viitoare când apare pornirea de a mânca și știi sigur că nu e foame fizică, oprește-te două secunde. Întreabă-te: ce încerc să rezolv acum prin mâncare?
Răspunsul ăla e o informație prețioasă despre tine. Poate e oboseală acută. Poate e tensiune acumulată în ședințe. Poate e o discuție grea pe care ai evitat-o toată ziua.
Charles Eisenstein spunea un lucru care mi-a schimbat perspectiva: disciplina autentică este, de fapt, auto-amintire. Înainte să te cerți că n-ai destulă voință, întreabă-te dacă ce vrei să faci vine din grijă față de tine sau din pedeapsă și compensare. Dacă vine din pedeapsă, reaprinzi conflictul interior. Dacă vine din grijă, energia se schimbă complet. Îți amintești cine ești și de ce vrei să ai grijă de corpul tău.
Oamenii care par că au o relație liniștită cu farfuria nu au o voință supraumană. James Clear explică în Atomic Habits că, după un punct, nu mai e vorba de disciplină. A devenit identitate. Comportamentul a devenit pur și simplu parte din cine sunt ei. Dar asta se construiește în timp, prin înțelegerea motivelor din spate, prin recâștigarea încrederii în corp, printr-un sistem nervos care se liniștește treptat după ani de alertă.
Poți ajunge acolo. Doar că drumul este profund individual.
Exercițiul de mai sus e un start bun și îl poți face pe cont propriu. Ce adaugă în plus lucrul cu cineva este că mergi direct la rădăcina tiparului tău. Ocolești lunile în care încerci rețete de pe internet, nu îți iese și rămâi cu frustrarea că ești defectă. E un consum de timp și energie pe care probabil l-ai bifat deja de destule ori.
Newsletter Raluca Roșca Alecu
Raluca Roșca Alecu trimite resurse practice despre mâncatul emoțional, relația cu corpul și comportamentele alimentare. Fără diete, fără reguli stricte, doar idei de optimizare care chiar funcționează în viața reală. Un email pe săptămână despre claritate, despre ce se întâmplă dincolo de comportamentele alimentare și cum începi să ai o relație mai bună cu tine.
Întrebări frecvente despre mâncatul emoțional și cauzele lui reale
Pentru că mâncatul emoțional e o strategie de reglare pe care creierul a învățat-o și a repetat-o de sute de ori. Heatherton și Baumeister au arătat că nu e un eșec de autocontrol, ci un reflex format în timp, ca răspuns la o nevoie reală. Creierul nu face asta împotriva ta, face asta pentru tine, cu instrumentele pe care le are disponibile.
Pentru că disciplina intervine la nivelul comportamentului, nu la nivelul cauzei. Cât timp nevoia reală din spatele comportamentului rămâne neadresată, comportamentul revine. Poate după o săptămână, poate după o lună, dar revine. Schimbarea durabilă începe cu înțelegerea motivului, nu cu suprimarea comportamentului.
Un punct de start este să te întrebi, în momentul în care apare pornirea de a mânca fără foame fizică: ce se întâmpla în viața mea cu o oră înainte? Era oboseală, tensiune, o conversație grea, o zi în care ai dat totul fără să primești nimic înapoi? Răspunsul ăla e o informație prețioasă despre tine, nu o scuză.
Înseamnă că la un moment dat în viața ta, mâncarea a funcționat ca o modalitate de a reduce disconfortul unei emoții dificile, de a-ți aduce atenția în prezent sau de a întrerupe ruminația. A funcționat, creierul a reținut asta și l-a transformat în reflex. Nu e un defect de caracter, e o adaptare care și-a depășit utilitatea.
Metoda ACCA, dezvoltată de Raluca Roșca Alecu, lucrează pe patru direcții: Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă. În loc să adauge reguli noi peste un conflict deja existent, pornește de la înțelegerea tiparului specific fiecărei persoane, a nevoilor reale din spatele comportamentului și construiește treptat un alt mod de a răspunde la emoții, fără mâncare ca instrument principal.
Pe cont propriu poți face pași importanți și poți câștiga claritate. Ce adaugă lucrul cu un specialist este că identifici mai repede rădăcina tiparului tău, ocolești lunile de trial and error și ai suport în momentele în care procesul devine dificil. Merge mai repede și mai profund când ai pe cineva care știe unde să caute și ce să facă cu ce găsește.
Referințe
Heatherton, T. F. & Baumeister, R. F. (1991). Binge Eating as Escape from Self-Awareness. Psychological Review, 110(1), 86-108.
Schwartz, R. C. (1995). Internal Family Systems Therapy. Guilford Press.Eisenstein, C. (2013). The More Beautiful World Our Hearts Know Is Possible. North Atlantic Books.
Clear, J. (2018). Atomic Habits. Avery Publishing.
Raluca Roșca Alecu, Metoda ACCA: https://ralucaalecu.ro/metoda/
Raluca Roşca Alecu
expert în comportamente alimentare
Lucrez cu femei pe relația cu mâncarea, emoțiile și corpul prin metoda ACCA: Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă.
Nu primești un plan alimentar, o listă de alimente interzise sau un program de 30 de zile. Primești înțelegerea clară a ce se întâmplă în cazul tău specific și strategii concrete care se potrivesc vieții tale reale.
Lucrez pe patru direcții simultan pentru că relația cu mâncarea nu e doar despre mâncare: restructurăm credințele care sabotează progresul, lucrăm cu emoțiile care declanșează mâncatul emoţional, construim comportamente noi care funcționează în viața ta reală și înveți să îți asculți și respecți corpul în loc să îl forțezi.
Dacă după ce ai citit articolul ăsta simți că te regăsești în mai multe scenarii și vrei să înțelegi exact ce se întâmplă în cazul tău, hai să vorbim.
Scrie-mi pe contact@ralucaalecu.ro sau pe Whatsapp la +40744448060 și cere-mi detalii despre cum lucrez sau hai să ne auzim 5 minute la telefon.
