De ce ai încredere în tine la job, dar nu cu mâncarea

Pe scurt

Nu ai o singură încredere în tine, ai câte una pentru fiecare domeniu, și fiecare se strânge separat, din reușite reale. Poți fi de neatins la job și complet nesigură pe tine cu mâncarea, fără nicio contradicție. La job încrederea a venit din reușite, dar a mers mereu mână în mână cu controlul, așa că le-ai crezut același lucru. Seara, când controlul nu mai prinde, crezi că ai pierdut și încrederea. Se reconstruiește la fel ca la job, din experiențe mici în care te bazezi pe tine și iese, doar fără să te mai sprijini pe control.

---

Aveam încredere în mine în orice proiect greu. Cu un borcan de unt de arahide, seara, nu.

Cel mai greu, când ești omul pe care se sprijină toți, e să recunoști că te lupți cu ceva. Pari că le ai pe toate, așa că nimeni nu te crede, nici măcar tu, când zici că nu prea ai încredere în tine cu mâncarea. Că îți spui de luni întregi „de mâine mă țin” și cumva nu se întâmplă.

Eu am fost ani de zile omul ăsta. Douăzeci de ani de birou, toate proiectele mari, traininguri cu feedbackuri excelente an după an. La job mă puteam baza pe mine cu ochii închiși. Și tot atâția ani a existat un singur loc unde nu aveam deloc încrederea aia. Seara, în bucătărie, când nu se mai uita nimeni.

Multă vreme mi s-a părut o contradicție fără sens. Cum pot fi omul pe care se bazează o firmă întreagă și să nu mă pot baza pe mine în fața unui sertar cu chestii?

De ce ai încredere într-o zonă și în alta nu

Am înțeles târziu, și mi-a luat o piatră de pe inimă. Nu ai o singură încredere în tine. Ai câte una pentru fiecare domeniu, și fiecare se strânge separat.

Un psiholog pe nume Albert Bandura a arătat asta acum câteva decenii. Încrederea că te descurci undeva vine din experiențe reale în care ai încercat și ți-a ieșit, adunate una câte una, fix în locul ăla.

Chiar el dădea exemplul unui director care conduce o companie fără să clipească, dar care acasă, ca părinte, se simte complet pierdut. Aceeași persoană, două conturi total diferite. Poți fi de neatins la job și complet nesigur pe tine cu mâncarea, fără nicio contradicție la mijloc. Și da, merge la fel la oricine, femeie sau bărbat.

Aici e important să ne înțelegem, fiindcă mulți cred că la job încrederea vine din control. Nu de acolo vine, ci din reușite. De fiecare dată când ai dus ceva la capăt, ai pus un ban în cont, până s-a umplut.

Cu mâncarea ai avut mai degrabă ani de „de mâine mă apuc”, de reguli ținute trei zile, de seri în care ziceai una și făceai alta. Contul ăla n-a apucat să se umple.

De ce se rupe fix la mâncare

Și atunci de ce se simte încrederea de la job ca și cum ar veni din control? Fiindcă la omul foarte capabil, cele două au mers mereu împreună. Ai ținut totul strâns și a ieșit, iar și iar, până când controlul și reușita au ajuns să pară același lucru. Așa s-a format pe nesimțite ecuația „mă descurc înseamnă că țin totul sub control”. Controlul n-a fost sursa încrederii, doar metoda care a însoțit-o.

Dar tu ai lipit una de alta.

De-aia se rupe fix la mâncare. Un proiect îl ții în frâu. Seara de după o zi în care te-ai stors până la ultimul strop nu se lasă ținută la fel. Iar când controlul nu prinde, crezi că ai pierdut și încrederea, fiindcă le-ai crezut mereu același lucru. Numai că poți avea încredere fără să controlezi nimic, aia e chiar definiția ei: mă bazez pe mine indiferent ce iese. Doar că mușchiul ăsta la job nu l-ai antrenat, n-a fost nevoie.

Mai e o confuzie de cuvinte care schimbă tot. Ce numești „nu mă pot controla la mâncare” e, de multe ori, „nu prea mă simt în siguranță cu ea”.

Când nu ne simțim în siguranță, cerem mai mult control, așa încercăm să ne facem un pic de liniște. Deci nu voința îți lipsește. Ai stat toată ziua întins ca o coardă, te-ai abținut, ai ținut fața, ai livrat, și ajungi seara pe gol. Iar seara, cu garda jos, e greu să te mai sprijini pe reguli pe care le-ai ținut încleștat toată ziua.

Partea cea mai nedreaptă e ce faci după. Te cerți. „Vezi, nu mă pot controla, ăsta sunt eu.” Numai că fraza asta nu spune ce s-a întâmplat aseară, spune cine te crezi. Și nu ești așa, e doar un obicei.

Gândește-te la cineva care spune de zece ani „eu sunt dezordonată”. La un moment dat nici nu mai încearcă, doar confirmă. Un obicei îl schimbi. Un „așa sunt eu” se schimbă mult mai greu, tocmai fiindcă ai încetat să te mai crezi în stare.

Cum construiești încrederea în tine cu mâncarea

Deci cum construiești încrederea în tine cu mâncarea? La fel cum ai construit-o la job, din experiențe în care te-ai bazat pe tine și a ieșit. Doar fără să te mai sprijini pe control, fiindcă exact el te-a adus aici.

Începe cu felul în care îți vorbești când iar n-a ieșit cum voiai. Acolo se clădește încrederea, nu în farfurie.
D

e obicei alegi una din două, și amândouă te lasă singur. Ori te faci praf, „ești jalnic, n-ai pic de voință”. Ori ridici din umeri și te prefaci că nu-ți pasă. Mai există o a treia cale, pe care rar o alegem: să rămâi cu tine fără să te ataci.

Un părinte bun nu-i spune copilului care a greșit „n-a fost nimic”, dar nici nu-l face una cu pământul. Îi spune „nu e ok, hai să vedem”, și rămâne de partea lui. Cu tine merge la fel.

Apoi sprijină-ți încrederea pe altceva decât pe strânsul din dinți. Corpul tău vrea două lucruri simple ca să te poți baza pe el seara. Să știe că n-o să-l ții flămând, că are voie să mănânce normal, că nu-l porți toată ziua cu „asta n-am voie, aia n-am voie”. Și un ritm, mese la ore cât de cât previzibile, nu o zi în care ai sărit prânzul ca să fii cuminte și seara te trezești lup. Un corp hrănit normal peste zi e mult mai ușor de crezut pe cuvânt la nouă seara. O bună parte din încrederea de seară se câștigă la prânz.

Și mai e ceva. Cât timp scopul numărul unu e să slăbești, fiecare alegere mică devine uriașă. „Asta mă îngrașă? Am voie? Am stricat tot?” Zgomotul ăsta îți strică fix deciziile, apoi te cerți și pierzi și mai multă încredere.
Nu-ți zic să nu vrei să slăbești, ci doar că, atunci când ăsta e centrul, pe foarte mulți îi dă peste cap. Pune în centru încrederea în tine cu mâncarea, și lasă restul să vină din urmă.

Câteva lucruri de unde poți începe chiar diseară

Renunță la jurământul mare, „de mâine, pentru totdeauna, alt om”. Se simte ca o ușă trântită, iar partea din tine care pare că te sabotează se zbate de fapt pentru un pic de libertate și împinge înapoi.

Fă în loc o înțelegere mică, doar pentru mâine, și despre ce faci, nu despre ce eviți. „Mâine iau micul dejun.” O promisiune mică pe care chiar o ții pune un ban în contul de încredere. Una mare pe care o calci scoate doi.

Nu sări mesele ca să te revanșezi pentru ieri. Ziua în care mănânci prea puțin din vinovăție e chiar seara în care nu te mai poți baza pe tine.

Și când iar n-a ieșit, întreabă-te ce i-ai spune unui om drag care ar fi făcut exact ca tine. Spune-ți ție aia, cu aceleași cuvinte.
Pentru că tu știi deja să construiești încredere, ai făcut-o mulți ani în alte arii ale vieții, din reușite adevărate.

Cu mâncarea e același drum, tot din experiențe în care te bazezi pe tine și iese. Singura diferență e că aici nu te mai poți sprijini pe control, așa că înveți să te sprijini pe tine. E același mușchi, doar că pe ăsta încă nu l-ai antrenat.

Cum ar fi să te poți baza pe tine cu mâncarea la fel cum te bazezi la job?

În sesiunile individuale ne uităm împreună la ce se întâmplă de fapt seara și la cum îți vorbești când n-a ieșit cum ai vrut. Pas cu pas, aduni experiențe mici în care te bazezi pe tine și iese, până se umple contul înapoi. Așa ajungi să ai încredere în tine cu mâncarea, la fel cum ai la job. Dacă vrei să pornim, scrie-mi.

Resurse

Bandura, A. (2006). Guide for Constructing Self-Efficacy Scales. În F. Pajares, T. Urdan (Eds.), Self-Efficacy Beliefs of Adolescents (pp. 307-337). Information Age Publishing. https://www.uky.edu/~eushe2/Bandura/BanduraGuide2006.pdf

Bandura, A. (1997). Self-Efficacy: The Exercise of Control. W. H. Freeman. https://psycnet.apa.org/record/1997-08589-000

Newsletter Raluca Roșca Alecu

Raluca Roșca Alecu trimite resurse practice despre mâncatul emoțional, relația cu corpul și comportamentele alimentare. Fără diete, fără reguli stricte, doar idei de optimizare care chiar funcționează în viața reală. Un email pe săptămână despre claritate, despre ce se întâmplă dincolo de comportamentele alimentare și cum începi să ai o relație mai bună cu tine.