Anatomia unei pofte, partea 1 din 3
”Iar mi s-a făcut poftă și n-am rezistat.” ”N-am pic de voință.” ”Văd o prăjitură și gata, am cedat.” ”Simt miros de covrigi calzi și nu mă mai pot abține.”
Dacă ți-ai spus vreodată așa ceva, stai puțin. Pentru că lucrurile pe care le pui pe seama caracterului tău au foarte puțin de-a face cu voința.
Au de-a face cu felul în care e construită o poftă. Iar dacă înțelegi cum funcționează, o să te cerți mult mai puțin cu tine.
E un subiect mai mare decât pare, așa că i-am făcut loc. Ăsta e primul dintr-o serie de trei articole despre pofte.
Azi vedem ce e o poftă și de unde vine. În următoarele, cum treci prin ea fără să te lupți frontal, și de ce, pentru multe dintre noi, poftele se schimbă mult după 35 de ani.
Pofta nu e un semn că e ceva în neregulă cu tine. Toți avem pofte, e o parte firească din felul în care lucrează creierul iar tu nu ești construit diferit.
Ce e o poftă și cu ce diferă de foame
Ca să înțelegem pofta, hai s-o deosebim de foame, pentru că se confundă des.
Foamea vine din corp, din nevoia lui de energie. Se instalează încet, o simți în stomac, în puteri, și se potolește cu aproape orice mâncare, chiar și cu ceva ce nu-ți place grozav.
Pofta vine din zona de plăcere a creierului. Apare brusc, e pentru ceva anume, ciocolata aia, covrigul ăla, și vrea fix lucrul la care te-ai gândit, nu se stinge cu altceva. De-aia poți avea o poftă puternică la o oră după ce ai mâncat pe săturate. Corpul n-are nevoie de nimic, creierul vrea plăcerea.
De ce ți se face poftă, de fapt
Acum hai să ne uităm la lucrurile pe care ți le reproșezi, unul câte unul, pentru că fiecare are o explicație care n-are legătură cu voința.
Zici că vezi ceva bun și imediat îl vrei, sau că simți un miros și gata, te-a cucerit.
Când mănânci ceva care îți place, creierul eliberează dopamină, un semnal de plăcere, de gata, asta a fost bine. Și ține minte. Data viitoare când vezi prăjitura sau simți mirosul de covrig, aprinde singur dorința, dinainte să apuci să te gândești.
Face asta dintr-un motiv vechi. Cândva mâncarea era rară, iar dulcele și grăsimea însemnau energie, însemnau supraviețuire. Un creier care ținea minte unde a găsit așa ceva și te trimitea înapoi acolo îți salva pielea. De-aia îți lasă gura apă la dulce, nu la morcov. Doar că azi lucrurile astea sunt peste tot, la fiecare colț. Ai un creier de pe vremea când mâncarea era greu de găsit, într-o lume în care o găsești mereu. Porți un instinct care odată te ținea în viață și acum, într-o lume plină, te încurcă.
Zici că atunci când ești stresat nu mai reziști. Nici asta nu e slăbiciune. Sub presiune, corpul scoate un hormon al stresului, cortizolul, care îți crește pofta, mai ales de dulce și de gras. De ce fix alea? Fiindcă îi dau corpului o alinare rapidă. Când ești încordat, corpul caută pe cale chimică ceva care să te liniștească repede, iar zahărul și grăsimea fac asta, pe moment.
Zici că seara te apucă și nu te mai poți abține. Seara vii obosit, cu puterea de a alege deja stoarsă de o zi întreagă, iar oboseala singură e de ajuns ca pofta să pară de neînvins. Dacă peste zi ai și mâncat pe apucate, ai sărit mese, ai ciugulit dulce printre sarcini, corpul a tot urcat și a tot căzut cu zahărul, și ajunge seara jos de tot, cerând ceva care să-l ridice. Ce simți atunci e un val real, adunat din tot ce a fost peste zi, nu o cedare de moment.
Uneori pofta vine tocmai dintr-o emoție, mănânci ca să umpli un gol sau ca să te liniștești, nu fiindcă ți-e cu adevărat poftă de ceva anume. Dar asta e o discuție în sine, prea mare ca s-o deschidem azi. O lăsăm pentru altă dată.
Și mai e ceva care îți schimbă felul de a privi pofta. Nu doar că ai poftă, ci de ce anume ai poftă îți poate spune ceva.
Pofta de dulce vine des când ești obosit sau când ai nevoie de o alinare pe care n-ai primit-o peste zi. Pofta de ceva crocant apare des când ești sub tensiune, când ai ceva de descărcat. Nu e o regulă bătută în cuie, dar merită să te întrebi, când vine pofta, nu doar ce vreau, ci ce simt acum. Pentru că pofta îți aduce adesea o veste despre starea ta. E de partea ta, îți spune ceva, e un mesaj de citit, nu un dușman de învins.
La femei mai intervine un lucru. Undeva după 40 de ani, un hormon numit estrogen începe să scadă. Iar estrogenul e fix cel care ținea până atunci pofta în frâu și te ajuta să te simți sătulă. Când se retrage, frâna slăbește, așa că poftele se întețesc, mai ales de dulce, și par mai greu de stăpânit. Dar despre asta vorbim pe larg în ultimul articol din serie, că merită tot spațiul lui.
De ce nu-ți trebuie mai multă voință
Ca să nu cazi în capcana cealaltă, nimic din ce ți-am spus nu înseamnă că ești fără putere, că totul e chimie și tu n-ai niciun cuvânt.
E ca și cu ploaia. Nu tu hotărăști când începe, se pornește fără să te întrebe. Dar de la tine depinde dacă ieși în ea leoarcă sau îți iei umbrela. Apariția nu e sub controlul tău. Ce urmează, da.
Nu ai nevoie de mai multă voință. Ai încercat cu voința de nu știu câte ori și știi că nu ține, că te lasă exact când ți-e mai greu.
Ai nevoie de altceva, să înțelegi ce se petrece în tine. O poftă pe care o înțelegi nu te mai ia pe sus la fel. Rămâne o poftă, dar dintr-o comandă căreia nu i te poți împotrivi devine un val cu o cauză, pe care începi să-l vezi venind.
Pentru azi, un singur lucru, și nici măcar de făcut, doar de observat.
Data viitoare când te apucă o poftă, oprește-te o secundă și întreabă-te de unde vine. Ți-e foame în corp, cu adevărat? Sau e un miros, o imagine, un strop de stres, o cădere de energie de la capătul zilei, o stare care caută alinare? Nu trebuie să faci nimic cu răspunsul. Doar să-l vezi.
Despre ce faci când te-a apucat pofta, cum treci prin ea fără să te lupți frontal, vorbim în articolul următor.
Tu ce poftești cel mai des, și când te apucă de obicei?
Întrebări frecvente
Foamea vine din corp, din nevoia lui de energie, se instalează încet și se potolește cu aproape orice mâncare. Pofta vine din zona de plăcere a creierului, apare brusc, vrea ceva anume și nu se stinge cu altceva. De-aia poți avea poftă la o oră după ce ai mâncat pe săturate, corpul n-are nevoie, creierul vrea plăcerea.
Când mănânci ceva care îți place, creierul eliberează dopamină și ține minte. Data viitoare, la vederea prăjiturii sau la mirosul de covrig, aprinde singur dorința, dinainte să apuci să te gândești. E un mecanism vechi de supraviețuire, folositor când mâncarea era rară, incomod acum, când e la fiecare colț.
Sub presiune, corpul scoate cortizol, hormonul stresului, care crește pofta de dulce și de gras. Le alege fix pe astea fiindcă îți dau o alinare rapidă, pe cale chimică. Ce simți nu e o slăbiciune de caracter. E chimia stresului care caută ceva liniștitor repede.
Seara vii cu oboseala adunată din toată ziua, iar dacă peste zi ai și mâncat pe apucate sau ai sărit mese, corpul a tot urcat și a tot căzut cu zahărul și ajunge jos de tot. Ce simți e un val real, adunat din toată ziua, nu o cedare de moment.
De ce anume ai poftă îți spune adesea ceva despre starea ta. Pofta de dulce vine des când ești obosită sau ai nevoie de o alinare. Pofta de ceva crocant apare des sub tensiune, când ai ceva de descărcat. Nu e o regulă bătută în cuie, dar merită să te întrebi, când vine pofta, ce simți în momentul ăla.
De obicei nu, și ai văzut că voința te lasă exact când ți-e mai greu. Ce ajută mai mult e să înțelegi ce se petrece în tine. O poftă pe care o vezi venind, cu o cauză, nu te mai ia pe sus la fel, chiar dacă rămâne o poftă.
Resurse
Lowe, M. R., & Butryn, M. L. (2007). Hedonic hunger: A new dimension of appetite? Physiology & Behavior, 91(4), 432-439. https://doi.org/10.1016/j.physbeh.2007.04.006
Adam, T. C., & Epel, E. S. (2007). Stress, eating and the reward system. Physiology & Behavior, 91(4), 449-458. https://doi.org/10.1016/j.physbeh.2007.04.011
Newsletter Raluca Roșca Alecu
Raluca Roșca Alecu trimite resurse practice despre mâncatul emoțional, relația cu corpul și comportamentele alimentare. Fără diete, fără reguli stricte, doar idei de optimizare care chiar funcționează în viața reală. Un email pe săptămână despre claritate, despre ce se întâmplă dincolo de comportamentele alimentare și cum începi să ai o relație mai bună cu tine.
Raluca Roşca Alecu
expert în comportamente alimentare
Lucrez cu femei pe relația cu mâncarea, emoțiile și corpul prin metoda ACCA: Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă.
Nu primești un plan alimentar, o listă de alimente interzise sau un program de 30 de zile. Primești înțelegerea clară a ce se întâmplă în cazul tău specific și strategii concrete care se potrivesc vieții tale reale.
Lucrez pe patru direcții simultan pentru că relația cu mâncarea nu e doar despre mâncare: restructurăm credințele care sabotează progresul, lucrăm cu emoțiile care declanșează mâncatul emoţional, construim comportamente noi care funcționează în viața ta reală și înveți să îți asculți și respecți corpul în loc să îl forțezi.
Dacă după ce ai citit articolul ăsta simți că te regăsești în mai multe scenarii și vrei să înțelegi exact ce se întâmplă în cazul tău, hai să vorbim.
Scrie-mi pe contact@ralucaalecu.ro sau pe Whatsapp la +40744448060 și cere-mi detalii despre cum lucrez sau hai să ne auzim 5 minute la telefon.
