Cuprins
- De ce dietele și regulile externe nu funcționează pe termen lung
- Ce este mâncatul emoțional și de ce creierul tău îl repetă
- Cum arată schimbarea identității în relația cu mâncarea, în practică
- Întrebări frecvente
Cel mai ciudat compliment pe care îl poți primi este un „te-ai schimbat” spus cu dezaprobare. Ca și cum a deveni o altă versiune a ta ar fi ceva de care să îți fie rușine. Ca și cum să ieși din tiparele vechi e o trădare față de trecut, nu o alegere pentru ce urmează.
Schimbarea reală nu se vede prima dată pe cântar. Se vede în alegerile mici, repetate, până când devin cine ești. Și uneori, oamenii din jurul tău observă asta înainte să o faci tu.
Ai repetat ceva de 10.000 de ori și acum crezi că asta ești tu cu adevărat, că asta te definește ca persoană. Dar nu e cine ești, e doar ceva ce ai făcut atât de des încât a devenit reflex, răspuns automat. Și undeva pe drum ai pus eticheta „asta sunt eu” pe comportamentul ăla și l-ai crezut, l-ai acceptat ca pe un adevăr absolut.
Lucrez cu clienți care vin la mine obosiți și frustrați, după ani de diete încercate și abandonate. Mi-au spus că au citit toate cărțile, au încercat toate planurile, au avut momente când s-au simțit în control și apoi au căzut înapoi în aceleași tipare. Și de fiecare dată întrebarea e aceeași: de ce cu mine nu funcționează?
Am ascultat povestea asta de sute de ori și am observat că nu vine nimeni la mine și spune „vreau să devin o persoană care se simte bine în corpul ei.” Vin și spun „vreau să slăbesc zece kilograme”, „vreau să mă controlez în jurul mâncării”, „vreau să mă țin de un plan.” Rezultate, comportamente și reguli, dar niciodată despre identitate, despre cine vor să fie în relația cu mâncarea. Și exact acolo e problema.
De ce dietele și regulile externe nu funcționează pe termen lung
Când vine cineva la mine, vine cu o listă de reguli pe care le-a urmat: nu a mai mâncat după ora 8, nu a mai mâncat dulciuri, nu a mai luat gustări între mese, s-a ținut cât a putut de porții controlate. Și întrebarea e mereu aceeași: de ce nu funcționează? De ce reușesc câteva zile și apoi cad?
Pentru că toată energia se duce pe controlul gesturilor, fără să atingă mentalitatea din spatele lor. Încearcă să schimbe comportamente fără să schimbe identitatea din care vin comportamentele, și asta e ca și cum ai încerca să plantezi lavandă într-un sol toxic și te-ai mira de ce nu crește.
Creierul tău nu reacționează la lume, el o prezice în permanență, folosind experiențele din trecut ca să anticipeze cine ești și cum vei acționa. Cercetătorii Mokady și Reggev au arătat că același mecanism de procesare predictivă care guvernează percepția senzorială se aplică și conceptului de sine: creierul construiește un model stabil al identității și îl apără activ, pentru că certitudinea e mai confortabilă decât incertitudinea schimbării. (Mokady & Reggev, 2022)
Dacă dialogul tău interior sună cam așa: „Sunt o persoană anxioasă care mănâncă emoțional, nu pot schimba asta”, creierul tău va filtra realitatea astfel încât să confirme această idee, nu pentru că este adevărată, ci pentru că mintea preferă să știe cine ești, chiar dacă nu îți place, decât să trăiască în incertitudinea schimbării.
Uite cum arată asta concret: luni seara mănânci excesiv după o zi grea și creierul tău spune „vezi? Așa sunt eu.” Marți dimineața alegi să mergi la plimbare în loc să mănânci din anxietate, dar creierul ignoră asta pentru că nu se potrivește cu predicția. Miercuri la prânz stai cu disconfortul fără să fugi spre frigider, din nou ignorat. Joi seara mănânci emoțional și „vezi? Știam eu că așa sunt.” Nu pentru că marți și miercuri nu s-au întâmplat, ci pentru că creierul tău nu le consideră relevante pentru identitatea pe care o confirmă. El caută dovezi, nu adevăr.
Când spui „sunt o persoană care mănâncă emoțional”, pui o etichetă pe un obicei vechi. Și odată ce crezi acea etichetă, creierul tău se luptă să o păstreze, pentru că orice noutate aduce incertitudine, iar incertitudinea e resimțită neurologic ca o amenințare.
Am avut o clientă care mi-a spus la prima sesiune: „Sunt o persoană care mănâncă emoțional. Așa am fost mereu.” I-am zis să-mi povestească despre ea, despre viața ei, despre ce îi place. Mi-a vorbit despre job, despre copii, despre cum îi place să citească seara. Am întrebat-o dacă citește emoțional. S-a uitat la mine confuză: „Nu, citesc pentru că îmi place.” „Deci poți să faci lucruri pentru că îți plac, nu doar din emoție?” „Da…” „Atunci de ce când vine vorba de mâncare te identifici complet cu comportamentul emoțional?” S-a oprit pentru că nimeni nu o întrebase asta până atunci.
De aceea regulile nu funcționează. „Nu am voie să mănânc după ora 8” e o regulă externă aplicată unei identități interne care spune „sunt o persoană care mănâncă seara din stres.” Regula se luptă cu identitatea. Identitatea câștigă aproape întotdeauna, pentru că creierul preferă consecvența față de cine crede că ești.
Asta e motivul pentru care dietele eșuează în masă. Dietele lucrează cu comportamente și reguli externe aplicate unei identități care rămâne neschimbată pe dedesubt. E ca și cum ai schimba frunzele unui copac și te-ai mira de ce rădăcinile tot produc aceleași frunze.
Ce este mâncatul emoțional și de ce creierul tău îl repetă
Mâncatul emoțional nu e o slăbiciune. E o soluție veche pe care ai folosit-o.
Vreau să spun ceva despre mâncatul emoțional pe care rar îl auzi: el a funcționat. Asta e motivul pentru care l-ai repetat de atât de multe ori. Cercetarea pe neurobiologia mâncatului emoțional arată că mâncarea activează sistemul de recompensă al creierului și eliberează dopamină, oferind o reducere reală și imediată a tensiunii emoționale. Creierul tău a găsit o modalitate de a reduce rapid o experiență emoțională neplăcută, mâncatul aduce atenția în prezent, în senzații fizice concrete, și întrerupe pentru câteva minute ruminația, anxietatea sau oboseala care te copleșeau. A rezolvat ceva real în momentul respectiv. (Shi et al., 2023)
Problema e că o soluție care a funcționat cândva a rămas activă mult timp după ce a încetat să fie cea mai bună opțiune pe care o ai. Și în timp, ai pus eticheta „asta sunt eu” pe soluția aia, ceea ce face că schimbarea să nu mai pară o alegere, ci un atac la identitate.
Întrebarea care schimbă cu adevărat direcția nu e „ce nu mai am voie să mănânc?” E: cine vreau să fiu în relația cu mâncarea?
Nu ce vreau să fac, nu ce reguli vreau să urmez. Cine vreau să fiu.
Simți diferența dintre „trebuie să mă culc devreme ca să slăbesc” și „vreau să fiu o persoană care se culcă devreme pentru că asta o face să funcționeze optim”? Dintre „nu am voie să mănânc între mese” și „vreau să fiu o persoană care mănâncă când îi e foame pentru că își ascultă corpul”? Una vine dintr-o regulă care te constrânge din exterior. Cealaltă vine din cine alegi să fii, și asta face toată diferența în cât de sustenabilă e în timp.
Cum arată schimbarea identității în relația cu mâncarea, în practică
Clienta despre care îți povesteam mi-a spus după câteva luni: „Lucrez cu tine de trei luni și abia acum am realizat că nu mai gândesc în termeni de ce nu am voie. Gândesc în termeni de cine sunt.” Am întrebat-o cine e. „Sunt o persoană care alege să doarmă bine pentru că asta o face să funcționeze optim. Sunt o persoană care merge pe jos pentru că îi place să se miște. Sunt o persoană care mănâncă când îi e foame pentru că își ascultă corpul.” Observi că nu a zis „sunt o persoană care mănâncă emoțional”? Nu pentru că nu mai greșește niciodată, ci pentru că nu mai e identitatea ei, e doar ceva ce obișnuia să facă uneori.
Asta e ce înseamnă schimbarea identității. Nu să distrugi cine ai fost, ci să adaugi dovezi pentru cine vrei să devii.
Cercetătorii Dominick și Cole au arătat că oamenii care învață să formuleze scopurile ca identități, nu ca obiective de bifat, fac alegeri mai consecvente pe termen lung și raportează că obiectivele se simt mai ușor de urmărit. Mecanismul e simplu: când o acțiune e congruentă cu identitatea, creierul nu o mai înregistrează ca efort, ci ca confirmare a cine ești. (Dominick & Cole, 2020)
Identitatea pe care o ai acum nu e cine ești cu adevărat. E suma a ceea ce ai repetat până acum. Și dacă repeți altceva, nu cu forță, nu cu încăpățânare, ci conștient și consecvent, devii altcineva. Ceea ce repeți devine cine ești.
Data viitoare când apare gândul „oricum mănânc emoțional, așa sunt eu”, oprește-te o secundă și spune-ți: „Ăsta este creierul meu care face din nou o predicție.” Nu „EU sunt așa”, ci „Creierul meu prezice că voi face așa.” Diferența pare mică, dar e imensă. Prima te blochează în identitate. A doua îți dă spațiu să alegi diferit.
Cât din identitatea ta în relația cu mâncarea este, de fapt, doar o predicție?
Întrebări frecvente
Mâncatul emoțional e atunci când mănânci ca răspuns la emoții, stres, oboseală, anxietate, singurătate, nu pentru că ți-e foame. Nu e o slăbiciune de caracter. E ceva ce ai învățat să faci pentru că a funcționat, la un moment dat. Creierul a asociat mâncarea cu reducerea tensiunii emoționale și a repetat soluția ori de câte ori a apărut o emoție dificilă.
Pentru că planurile lucrează cu comportamente, nu cu identitatea din care vin acele comportamente. Atâta timp cât te identifici ca „o persoană care mănâncă emoțional”, creierul apără activ acea identitate prin procesul de confirmare a predicțiilor, indiferent câte reguli pui pe deasupra. (Mokady & Reggev, 2022)
O dietă îți spune ce să faci. Schimbarea relației cu mâncarea începe cu cine alegi să fii. Una e o regulă externă care se luptă cu identitatea ta. Cealaltă construiește o identitate nouă din interior, prin alegeri mici, repetate conștient.
Nu există un număr fix. Depinde de cât de adânc sunt înrădăcinate tiparele și de cât de consecvent lucrezi la ele. Clienții cu care lucrez văd primele schimbări reale în câteva săptămâni, nu pentru că au urmat un plan perfect, ci pentru că au început să se întrebe cine vor să fie, nu ce le e permis să facă
Da. Metoda ACCA pe care o folosesc, Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă, nu se bazează pe liste de interzis și permis, ci pe înțelegerea tiparelor emoționale și construirea unor comportamente care se potrivesc vieții tale reale.
Lucrez cu femei peste 28 de ani și cu high-achievers și overachievers care vor o relație mai bună cu mâncarea, cu emoțiile și cu ei înșiși. Dacă te regăsești în ce ai citit, poți lua legătura pentru a vedea cum arată un program de coaching sau change strategy potrivit pentru tine.
Raluca Roșca Alec este change strategist și coach specializată în relația cu mâncarea, mâncat emoțional și auto-reglare emoțională pentru high-achievers și overachieveri. Fondatoarea metodei ACCA (Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate, Acțiune conștientă). Contact: contact@ralucaalecu.ro
Referințe:
Mokady, A., & Reggev, N. (2022). The role of predictions, their confirmation, and reward in maintaining the self-concept. Frontiers in Human Neuroscience, 16, 824085. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8987106/
Ha, O. R., & Lim, S. L. (2023). The role of emotion in eating behavior and decisions. Frontiers in Psychology, 14, 1265074. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10733500/
Dominick, J. K., & Cole, S. (2020). Goals as identities: Boosting perceptions of healthy-eater identity for easier goal pursuit. Motivation and Emotion, 44, 434–449. https://doi.org/10.1007/s11031-020-09824-8
Gerber, S., & Folta, S. C. (2022). You are what you eat… but do you eat what you are? The role of identity in eating behaviors: A scoping review. Nutrients, 14(17), 3456. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9458161/
Raluca Roşca Alecu
expert în comportamente alimentare
Lucrez cu femei pe relația cu mâncarea, emoțiile și corpul prin metoda ACCA: Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă.
Nu primești un plan alimentar, o listă de alimente interzise sau un program de 30 de zile. Primești înțelegerea clară a ce se întâmplă în cazul tău specific și strategii concrete care se potrivesc vieții tale reale.
Lucrez pe patru direcții simultan pentru că relația cu mâncarea nu e doar despre mâncare: restructurăm credințele care sabotează progresul, lucrăm cu emoțiile care declanșează mâncatul emoţional, construim comportamente noi care funcționează în viața ta reală și înveți să îți asculți și respecți corpul în loc să îl forțezi.
Dacă după ce ai citit articolul ăsta simți că te regăsești în mai multe scenarii și vrei să înțelegi exact ce se întâmplă în cazul tău, hai să vorbim.
Scrie-mi pe contact@ralucaalecu.ro sau pe Whatsapp la +40744448060 și cere-mi detalii despre cum lucrez sau hai să ne auzim 5 minute la telefon.
/
