Data trecută am vorbit despre cum identitatea ta în relația cu mâncarea e o predicție, nu un adevăr. Și poate că ți-a rămas o întrebare: ok, dar de unde a venit predicția asta?
De unde vine convingerea că ești o persoană care mănâncă emoțional, că nu te poți controla în jurul mâncării, că pentru tine nu funcționează nimic pe termen lung?
Azi vreau să răspund la asta.
Relația ta cu mâncarea s-a scris cu mult înainte să începi tu să ții prima dietă.
Nimeni nu se naște cu o relație dificilă cu mâncarea. E ceva ce s-a construit, strat după strat, din lucruri mici care au părut normale la momentul respectiv. Atât de normale încât au devenit invizibile. Și ce e invizibil e aproape imposibil de chestionat.
Înainte să poți gândi critic, înainte să poți alege, ai absorbit o cantitate enormă de informații despre mâncare, despre corp și despre emoții. Din ce ai văzut, din ce ai auzit, din ce ai trăit. Repetate suficient de mult timp până au intrat în fundal, ca un zgomot pe care nu îl mai auzi, dar care modelează tot ce faci.
Relația asta cu mâncarea nu e alegerea ta. Ai preluat-o pur și simplu de la alții și ai mers cu ea înainte pe pilot automat.
De unde vine relația ta dificilă cu mâncarea
Gerber și Folta de la Tufts University au analizat în 2022 un număr de 76 de ani de cercetare despre cum identitatea influențează comportamentul alimentar: 100 de studii publicate între 1946 și 2022. Concluzia lor e simplă și în același timp ignorată complet în conversațiile despre diete și slăbit: identitatea e factorul cel mai important în schimbarea comportamentului alimentar pe termen lung. Nu informația, nu voința, nu planul de mese. Cine crezi că ești determină ce mănânci și dacă schimbarea rezistă sau dispare după câteva săptămâni. (Gerber & Folta, 2022)
Cu alte cuvinte: nu ai o problemă cu mâncarea, ai o identitate construită în jurul mâncării, pe care o confirmi în fiecare zi fără să îți dai seama.
Cum se transmit tiparele alimentare fără să știi
Cercetarea pe transmiterea comportamentelor alimentare de la o generație la alta arată ceva important: nu contează atât ce spun adulții din jur, cât ce percepe copilul că simt și fac ei în relația cu mâncarea și cu propriul corp. Nu lecțiile predate explicit, ci modelele trăite zilnic. Copilul nu ascultă sfaturile, copiază comportamentele.
Un studiu care a urmărit trei generații, bunici, mame și fiice, pe un eșantion de 242 de triouri familie, a arătat că obiceiurile legate de mâncare și corp se transmit prin modelare indirectă: contează ce face mama, nu ce spune. Femeile care au crescut văzând diete, comentarii despre greutate și relații tensionate cu mâncarea reproduc aceleași tipare, de cele mai multe ori fără să își dea seama, pentru că asta e tot ce au văzut că se face. (Bauer et al., 2017)
Câteva exemple concrete, că altfel rămâne abstract.
Ai crescut într-o casă unde mâncarea era recompensă sau consolare? Prăjitura apărea când erai supărată sau când făceai ceva bun? Creierul tău a conectat mâncarea cu alinare și merit. Nu ai ales asta, s-a construit prin repetiție. Acum, când ești obosită sau stresată, creierul prezice că mâncarea e răspunsul, pentru că ăsta a fost răspunsul de mii de ori înainte.
Ai văzut în jurul tău oameni care vorbeau urât despre propriul corp, țineau diete, numărau calorii? Ai absorbit asta ca normă. Ai primit un model pe care l-ai interiorizat fără să decizi că vrei să îl urmezi.
Ți s-a spus să mănânci tot din farfurie? Dacă mâncarea bună era laudă și mâncarea rea era judecată, dacă mesele erau tensionate sau dimpotrivă singurul moment de liniște din zi, toate astea au lăsat urme. Urme subtile, repetate, care cu timpul au devenit identitate.
De ce vinovăția după ce mănânci ceva interzis e neurologică, nu dramatică
Cercetarea pe moralizarea mâncării arată că atunci când mâncarea e împărțită în bună și rea, curată și interzisă, aceleași zone din creier care procesează greșelile morale se activează când mănânci ceva din categoria nepermis. Sheikh și colegii săi au demonstrat că amintirea unui episod de mâncat excesiv funcționează ca o transgresiune morală și declanșează comportamente compensatorii, exact ca după o greșeală etică reală. Un studiu separat care a folosit teste de asociere implicită a arătat că legătura dintre mâncare și atribute morale există nu doar la persoanele cu tulburări alimentare, ci și în populația generală. (Sheikh et al., 2019; Berthoud & Münch, 2022)
Mănânci o prăjitură și creierul o tratează ca pe o încălcare a regulilor, nu ca pe o alegere alimentară. De acolo vine vinovăția aia disproporționată de după. Poate părea exagerată, dar e neurologică. S-a construit din etichete puse pe mâncare care, cu timpul, au ajuns să fie etichete puse pe tine ca persoană.
Partea dureroasă nu e că ai moștenit povestea asta, ci că o menții vie în fiecare zi, complet inconștient.
Creierul tău caută constant dovezi care să confirme cine crede că ești. Nu ignoră momentele în care ai ales diferit, le reinterpretează activ. „Am ales să merg la plimbare în loc să mănânc ieri” devine „a fost o excepție” sau „am avut o zi bună, nu durează.” Dovezile contrare sunt devalorizate automat, puse în categoria excepție, ca să nu amenințe povestea pe care creierul o confirmă.
E un mecanism, iar mecanismele se pot opri când le înțelegi.
Asta e tot ce e necesar la început: să te oprești și să te uiți la ce duci cu tine.
Identitatea mea în relația cu mâncarea, cu corpul și cu emoțiile mele mă ajută să am viața pe care mi-o doresc? Mă reprezintă acum? Sau e construită din lucruri pe care nu le-am ales și pe care le duc mai departe pe pilot automat?
Nu trebuie să ai răspuns acum, trebuie să îți permiți să pui întrebarea.
Ia-ți timp să decizi cine vrei să fii. Nu cine ai fost, nu cine îți spuneau alții că ești. Cine ești tu acum, deliberat, din alegere proprie. Acel prezent devine predicția nouă pe care creierul o va confirma de acum. Corpul urmează identitatea, nu imediat, nu perfect, dar o urmează.
Cât din relația ta cu mâncarea e construită din lucruri pe care nu le-ai ales? Și cât vrei să construiești tu, conștient, de acum?
Întrebări frecvente
Nu se naște nimeni cu o relație dificilă cu mâncarea. Se construiește, strat după strat, din ce ai văzut, auzit și trăit înainte să poți alege conștient. Familia, comentariile despre corp, modul în care mâncarea era folosită ca recompensă sau consolare, toate astea au intrat în fundal și au devenit identitate.
Pentru că voința lucrează la suprafață, iar identitatea lucrează în profunzime. Gerber și Folta de la Tufts University au analizat 100 de studii publicate pe parcursul a 76 de ani și au ajuns la aceeași concluzie: identitatea e factorul cel mai important în schimbarea comportamentului alimentar pe termen lung, nu informația și nu voința. (Gerber & Folta, 2022)
Nu e exagerat, e neurologic. Când mâncarea e împărțită în bună și rea, creierul activează aceleași zone care procesează greșelile morale atunci când mănânci ceva din categoria nepermis. Vinovăția aia nu e slăbiciune, e rezultatul unor etichete repetate ani de zile. (Sheikh et al., 2019)
Începi să te uiți la ce ai văzut în jur: cum vorbeau adulții din viața ta despre mâncare și corp, dacă mâncarea era recompensă sau pedeapsă, dacă mesele erau tensionate sau relaxate. Nu ca să dai vina pe cineva, ci ca să înțelegi de unde vine povestea pe care o duci cu tine.
Da. Identitatea nu e un adevăr fix, e suma a ceea ce ai repetat până acum. Și ce se poate repeta se poate și schimba, conștient, consecvent, fără să forțezi și fără să te lupți cu tine. Asta e baza pe care o construim în programele de coaching și change strategy pe care le ofer.
Lucrez cu femei peste 28 de ani și cu high-achievers și overachievers care vor o relație mai bună cu mâncarea, cu emoțiile și cu ei înșiși. Dacă te regăsești în ce ai citit, poți lua legătura pentru a vedea cum arată un program potrivit pentru tine.
Raluca Roșca Alec este change strategist și coach specializată în relația cu mâncarea, mâncat emoțional și auto-reglare emoțională pentru high-achievers și overachieveri. Fondatoarea metodei ACCA (Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate, Acțiune conștientă). Contact: contact@ralucaalecu.ro
Referințe:
Gerber, S., & Folta, S. C. (2022). You are what you eat… but do you eat what you are? The role of identity in eating behaviors: A scoping review. Nutrients, 14(17), 3456. https://doi.org/10.3390/nu14173456
Bauer, K. W., Bucchianeri, M. M., & Neumark-Sztainer, D. (2013). Mother-reported parental weight talk and adolescent girls’ emotional health, weight control attempts, and disordered eating behaviors. Journal of Eating Disorders, 1, 45. https://doi.org/10.1186/2050-2974-1-45
Mazzeo, S. E., Zucker, N. L., Gerke, C. K., Mitchell, K. S., & Bulik, C. M. (2017). Intergenerational transmission of disordered eating: Direct and indirect maternal communication among grandmothers, mothers, and daughters. Eating Behaviors, 24, 66–71. https://doi.org/10.1016/j.eatbeh.2016.12.004
Sheikh, S., Botindari, L., & White, E. (2019). Atoning past indulgences: Oral consumption and moral compensation. Frontiers in Psychology, 10, 2103. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2019.02103
Berthoud, M., & Münch, J. (2022). Sinful foods: Measuring implicit associations between food categories and moral attributes in anorexic, orthorexic, and healthy subjects. Frontiers in Nutrition, 9, 894557. https://doi.org/10.3389/fnut.2022.894557
Raluca Roşca Alecu
expert în comportamente alimentare
Lucrez cu femei pe relația cu mâncarea, emoțiile și corpul prin metoda ACCA: Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă.
Nu primești un plan alimentar, o listă de alimente interzise sau un program de 30 de zile. Primești înțelegerea clară a ce se întâmplă în cazul tău specific și strategii concrete care se potrivesc vieții tale reale.
Lucrez pe patru direcții simultan pentru că relația cu mâncarea nu e doar despre mâncare: restructurăm credințele care sabotează progresul, lucrăm cu emoțiile care declanșează mâncatul emoţional, construim comportamente noi care funcționează în viața ta reală și înveți să îți asculți și respecți corpul în loc să îl forțezi.
Dacă după ce ai citit articolul ăsta simți că te regăsești în mai multe scenarii și vrei să înțelegi exact ce se întâmplă în cazul tău, hai să vorbim.
Scrie-mi pe contact@ralucaalecu.ro sau pe Whatsapp la +40744448060 și cere-mi detalii despre cum lucrez sau hai să ne auzim 5 minute la telefon.
