Încerci să-i mulțumești pe toți?

Într-o sesiune recentă de coaching, Alina, o clientă de-a mea, mi-a povestit cum mâncatul emoțional o afectează și că vrea să înțeleagă de ce cedează constant acestui obicei. Pe măsură ce o ascultam, am observat legăturile dintre comportamentele de tip people pleaser și folosirea mâncării ca refugiu emoțional.

Mâncatul emoțional este o realitate cu care mulți ne confruntăm.

Povestea Alinei ilustrează perfect cum punerea altora pe primul loc duce la sacrificarea propriilor nevoi. Mâncarea devine astfel soluția rapidă pentru a umple golurile emoționale.

M-am gândit că povestea ei îți poate fi de ajutor dacă te confrunți cu astfel de comportamente.

”Uite cum arată o zi din viața mea,” mi-a spus Alina la o sesiune de coaching. ”Ieri, de exemplu, m-am trezit cu gândul că n-am mai făcut de mult timp o surpriză colegilor, cum îmi place mie să-i răsfăț, știi? Așa că am comandat eclere din alea mici de la French, pentru că le adoră toți. Și, deși știi că încerc să am grijă de ce mănânc, ce era să fac? Să le dau lor și eu să nu mănânc? Nu era ok… și am mâncat și eu, chiar dacă nu îmi era foame, pentru că deja luasem micul dejun și băusem cafeaua acasă.

La birou, o colegă m-a rugat să o ajut cu un proiect și, pentru că nu știu să refuz, am renunțat la pauza de masă ca să-l termin. Era ceva mai dificil și aveam emoții că nu o să-mi iasă bine. M-am simțit presată, că era important pentru fata ei. Deja mă luptam cu foamea și stresul, așa că am mers la automat și mi-am luat niște chipsuri, să mă țină până mai târziu.

După ce am terminat proiectul, colegii au venit să mă întrebe dacă mergem la masă, așa, un late lunch. M-am dus, deși știi bine că restaurantul unde merg ei nu-mi place și nici nu prea am ce să mănânc acolo. Dar chipsurile îmi făcuseră foame, așa că am mâncat totuși ceva, dar m-am simțit vinovată imediat după. Și nu știu cum, dar nu am rezistat și am luat și un desert, doar ca să mă simt mai bine. Ca să îmi schimb starea.

La ședința de echipă de după prânz, prezentarea mea nu a fost prea reușită. Colegii au început să o critice, au comentat mult, și m-am simțit super amarâtă. Noroc că aveam niște biscuiți la îndemână, pe care am început să-i ronțăi, ca să nu le răspund și ca să mă țin ocupată. Am simțit că dacă mă concentrez pe mâncare, nu o să simt la fel de tare criticile.

Când am ajuns acasă, eram obosită rău. M-a sunat o prietenă din Cluj, care mă ține mereu mult la telefon, că avea probleme în relație. Am ascultat-o, deși mă simțeam deja epuizată emoțional. Când am închis, am simțit așa un gol… și direct m-am dus la cutia cu înghețată. Am mâncat din ea și, sincer, m-am simțit eliberată pentru un moment.

Apoi, au sunat prietenii din gașcă, că ajunseseră în centru neplanificat și că să vin și eu. M-am îmbrăcat rapid și m-am dus. Când am ajuns, ei erau deja bine dispuși, băuseră și mi-au zis să recuperez cu ei. Așa că am băut și eu bere și cocktailuri. În fine, avem o tradiție: când stăm până târziu, mergem la o shaorma din apropiere. Și am luat și eu una mică, ce era să fac?

Când am ajuns acasă, după ce i-am lăsat pe toți cu taxiul și era super târziu, m-am simțit așa nasol și singură într-un fel. M-am pus pe canapea și am dat drumul la un serial, să mă ajute să adorm. În film, personajele mâncau unt de arahide. Am zis: ”Hai că-mi iau și eu o linguriță, să mă răsfăț, că am avut o zi grea.” Și am mers la borcan. Am zis că doar o linguriță, dar… după jumătate de borcan, m-am speriat de-a binelea, să nu ajung la spital sau ceva.

Am tras aer adânc și m-am dus să dorm câteva ore. Și mna… asta a fost ziua mea.”

Ascultând povestea Alinei, realizez că nu este doar despre mâncare. Povestea ei este strâns legată de un tipar de people pleaser, unde nevoia de a-i face fericiți pe ceilalți și de a evita conflictele o determină să își ignore propriile nevoi şi emoţii. Astfel, mâncarea devine modalitatea prin care Alina face față emoțiilor neexprimate și nevoilor neîmplinite.

Iată ce observ ascultând-o:

1. Nevoia de aprobare – Când Alina comandă eclere pentru colegi, deși nu îi era foame, o face pentru a menține o imagine de persoană grijulie și generoasă. Mâncatul nu este despre necesitatea fizică, ci despre conformare și acceptare.
2. Renunțarea la propriile nevoi – Ea renunță la pauza de masă pentru a ajuta o colegă. Aici aud o dificultate în a-și pune limite și a-și respecta propriile nevoi, compensând cu mâncatul din automat, un gest rapid și neplanificat, ce denotă că folosește mâncarea ca sursă de confort.
3. Vinovăție și autocritică – Alina mănâncă la restaurantul care nu îi place și apoi se simte vinovată. Vinovăția pare să fie prezentă constant, fie că e legată de mâncare, fie de alegerile pe care le face pentru alții. Mâncatul desertului devine o modalitate de a se „răsplăti” după ce a cedat în fața presiunii sociale, dar apoi o împovărează.
4. Gestionarea stresului și a criticilor – În timpul ședinței, când prezentarea ei este criticată, ea nu își gestionează emoțiile prin comunicare deschisă, ci prin mâncatul compulsiv de biscuiți. Critica o împinge către un mecanism de apărare: mâncatul pentru a evita confruntarea.
5. Golul emoțional – După discuția lungă cu prietena sa, Alina simte un „gol” și îl umple imediat cu înghețată. Aici aud că mâncarea devine un refugiu, o soluție rapidă pentru a masca lipsa de energie și de susținere emoțională.
6. Presiunea socială – Când prietenii o invită să se alăture distracției, Alina cedează din nou, deși nu pare să aibă dorința autentică de a bea sau mânca. În spatele acestei acțiuni aud frica de a nu fi exclusă și tendința de a ceda influenței grupului, cu prețul propriului echilibru.
7. Apreciere prin mâncare – Ultimul episod, cu untul de arahide, este cel mai elocvent. Alina folosește mâncarea pentru a se consola, după o zi plină de presiuni și sacrificii personale. Ce aud aici este că Alina încearcă să-și ofere singură ceea ce nu primește din exterior – apreciere și recunoaștere – dar o face prin mâncare, ceea ce îi aduce doar satisfacție temporară.

A fost important să începem cu conștientizarea acestor comportamente, iar apoi să ne concentrăm pe schimbarea lor.

Mâncatul emoțional are diverse cauze, dar în acest context m-am concentrat doar pe câteva dintre ele.

🌷Sunt curioasă dacă te-ai regăsit în povestea Alinei? Ți se întâmplă și ție să folosești mâncarea ca răspuns la presiunile externe și emoțiile neexprimate?

De asemenea, dacă simți că ai nevoie de sugestii sau strategii pentru a face față mâncatului emoțional, sunt aici să te ajut. Împreună putem transforma mâncatul emoțional într-o oportunitate de autocunoaștere și vindecare.

Raluca Roşca Alecu
expert în comportamente alimentare

Lucrez cu femei pe relația cu mâncarea, emoțiile și corpul prin metoda ACCA: Autocunoaștere, Auto-compasiune, Claritate și Acțiune conștientă.

Nu primești un plan alimentar, o listă de alimente interzise sau un program de 30 de zile. Primești înțelegerea clară a ce se întâmplă în cazul tău specific și strategii concrete care se potrivesc vieții tale reale.

Lucrez pe patru direcții simultan pentru că relația cu mâncarea nu e doar despre mâncare: restructurăm credințele care sabotează progresul, lucrăm cu emoțiile care declanșează mâncatul emoţional, construim comportamente noi care funcționează în viața ta reală și înveți să îți asculți și respecți corpul în loc să îl forțezi.

Dacă după ce ai citit articolul ăsta simți că te regăsești în mai multe scenarii și vrei să înțelegi exact ce se întâmplă în cazul tău, hai să vorbim.

Scrie-mi pe contact@ralucaalecu.ro sau pe Whatsapp la +40744448060 și cere-mi detalii despre cum lucrez sau hai să ne auzim 5 minute la telefon.